Istoric

Lucrarea se bazează pe mărturia fratelui Dascăl Valer, iniţiatorul proiectului de deschidere a unei biserici penticostale în cartierul Zorilor, Cluj-Napoca. Această mărturie este redată mai jos:

Eu, Dascăl Valer, cu domiciliul actual în SUA, Modesto, CA., redau istoricul Bisericii Penticostale din cartierul Zorilor – Cluj- Napoca.

În luna aprilie a anului 1978, am avut un vis de noapte: înaintea mea s-a prezentat un bărbat, care mi-a spus: “vino să-ţi arăt lucrarea pe care trebuie să o faci: să deschizi o biserică în acest cartier!”

[Sublinierea noastră: în acea perioadă, pe locul unde ulterior s-a ridicat cartierul Zorilor, se afla un mic sat, numit Sinuta, cu câteva case. Nu era niciun bloc, nicio şosea, ci numai câteva drumuri de ţară, pietruite, ce legau satul de celelalte cartiere învecinate. Ulterior, prin anii ’80, aceste proprietăţi au fost naţionalizate de către comunişti, dărâmate mai apoi, iar pe locul lor au fost ridicate blocuri. Mult mai târziu a fost construită şoseaua amintită mai jos.]

Bărbatul acela m-a însoţit în câmp, lângă pădurea de brazi din apropierea Academiei şi mi-a spus următoarele: “De aici în sus, toată zona, inclusiv cea cu casele, va fi umplută cu blocuri. Se va face o şosea ce va lega şoseaua naţională ce vine dinspre Turda, de cea care merge spre Oradea. Pe strada Observatorului, lângă această şosea, dintre toţi pomii, va rămâne un singur nuc, ca semn. Şi când vei vedea aceste lucruri terminate, porneşte la lucru, că Domnul va fi cu tine.”

[Sublinierea noastră: nucul respectiv nu mai există azi. În anul 2004 a fost tăiat petru a se construi pe locul respectiv o clădire.]

După aceste lucruri, bărbatul a dispărut. După doi ani, am mai avut un vis. Se făcea că lângă şcoala veche de pe strada Sighişoarei, era un izvor puternic, iar o voce mi-a spus: “Aici vor bea apă mii de suflete, din izvorul acesta.” La aproximativ un an după acest vis al meu, soţia mea a visat şi ea un vis în care apărea o fântână arteziană, lângă aceeasi scoală, iar din această fântână beau apă o mulţime de oameni. Într-un alt vis al soţiei mele, se făcea că eu predicam Evanghelia la un amvon dintr-o casă, în cartierul Zorilor. Ea nu a apucat să vadă aceste lucruri, întrucât Domnul a chemat-o acasă.

La aproximativ doi ani după toate aceste vise, întrucât mergeam foarte des la Bucureşti (lucram la CFR), m-am întâlnit cu fratele Bochianu Pavel, preşedintele cultului, pentru a mă consulta cu el. I-am împărtăşit visele pe care le avusesem şi i-am spus că doresc să deschid o biserică în cartierul Zorilor. El mi-a răspuns că dacă acest lucru vine de la Domnul, se va face, însă trebuie să începem cu post şi rugăciune, până în ziua în care se va împlini. Mi-a oferit şi indicaţii cu privire la paşii care trebuia să fie urmaţi, şi anume întocmirea unor liste cu semnătura fraţilor din cartier, care îşi dădeau acordul pentru acest lucru. După aceea, fratele Bochianu ne-a urat ca Domnul să ne dea biruinţă.

Menţionez că la acea dată lucrările la blocurile din cartier nu erau finalizate, iar şoseaua nu era terminată, aşa cum îmi vorbise bărbatul acela în vis, însă eu, din râvnă pentru lucrare, am pornit mai repede, la fel ca Moise în Egipt.

În primăvara anului 1983, am luat cu mine pe fratele Tămaş Mircea şi am umblat în tot cartierul Zorilor, pentru a întocmi primele tabele.

Au fost şapte ani de împotrivire şi suferinţă, atât din partea fraţilor, cât şi din partea autorităţilor statale – centrale şi locale.

La 9 ianuarie 1990, am mers din nou la Bucureşti. La cult l-am găsit pe Iulian Chelu, căruia i-am cerut autorizaţie pentru deschiderea Bisericii nr.6 din Cluj şi am primit-o.

Întors la Cluj, am adunat Comitetul de Acţiune, pentru a cumpăni ce avem de făcut. Acum aveam autorizaţie, dar nu aveam casă unde să ne adunăm, nici bani să o construim, nici teren pe care să construim casa. Însă aveam credinţă.

Am început să căutăm case de vânzare şi am găsit una pe strada Curcubeului nr.7, lângă şcoala de pe strada Sigişoarei, asa cum visasem cu 12 ani în urmă. Am dat un avans şi am mai luat cu împrumut o sumă de bani de la fratele Eugen Pop. Am dat proprietarului, Fărăgău Petru, banii, şi el ne-a pus casa la dispoziţie. Am demolat zidurile interioare şi a doua duminică din luna februarie 1990, am făcut inaugurarea Bisericii nr.6 din Cluj-Napoca, strada Curcubeului nr. 7.

Îl slăvim pe Dumnezeu pentru că El a fost de partea noastră şi în timp de un an am mai cumpărat trei proprietăţi pe care a fost înălţată actuala Biserică Betel.

–

Biserica Betel număra iniţial 80 de membri. Primul botez a avut loc în râul Someş, în vara anului 1990. Primul pastor a fost fratele Suciu Ezechiel, din ianuarie ’90, până în vara aceluiaşi an, când a fost ordinat fratele Gicu Stan. Pe perioada construcţiei Casei de Rugăciune, acesta obişnuia să îndemne biserica să mulţumească Domnului pentru banii pe care îi vom primi pentru construcţie, chiar dacă la momentul respectiv nu aveam bani deloc, iar construcţia era imensă. Iar Dumnezeu a onorat această încredere copilărească în El, asigurându-ne fondurile necesare, până la terminarea clădirii.

Aproximativ 40% din costurile construcţiei au fost suportate de biserica penticostală americană din Missoula, Montana, păstorită de David Tonn, restul cheltuielilor fiind acoperite prin donaţii, zeciuieli şi prin contribuţia fraţilor. Lucrările de construcţie a bisericii au fost realizate în proporţie de peste 90% prin forţe proprii. Astfel, fiecare frate din biserică era programat la lucru două zile pe săptămână şi o sâmbătă pe lună, iar surorile pregăteau mâncare pentru ei (timp de un an, până când a fost angajată o soră care să facă acest lucru).

Fraţii slujitori erau asemenea israeliţilor din vremea lui Neemia, ţinând într-o mână Scriptura şi în cealaltă lopata.

În 1994, a fost inaugurată clădirea Bisericii Penticostale nr.6 din Zorilor, o biserică vie, în continuă creştere, cu foarte mulţi tineri dinamici şi înzestraţi de Dumnezeu cu talente deosebite. În prezent (2016), biserica Betel numără aproximativ 650 de membri majori şi peste 200 de copii.

La 17 iulie 2016 a trecut la Domnul fratele Gicu Stan, pastorul Bisericii Betel Zorilor, din Cluj-Napoca.

„Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:20-21)